Crinii de palidă flacără
ai miazanoaptei se-aprind.
Inima mea e castelul
prin care trece Hamlet citind.
Cui cânți uitarea mea blondă,
tu, stearpă risipă de tei?
Nu lăsați să se-nece Ofelia
în verdele ochilor mei.
Bântuie luna. E-o toamnă
a frunzelor din capițel.
În stânga tace Horațio
sau numai o parte din el.
vezi mai multe poezii de: Cezar Baltag
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.