Știu un zvon pe de rost,
clipa trece în zi:
ce va fi, a mai fost,
ce a fost, va mai fi.
Efemera-și găsi
în secundă un rost.
Ce a fost, va mai fi,
ce va fi, a mai fost.
Cine-și poate zidi
în uitare un rost?
A mai fost ce va fi?
Va mai fi ce a fost?
Și-acel foșnet sublim
ca un râs de copil:
haveil havulim hacoil haveil...?
vezi mai multe poezii de: Cezar Baltag