Cândva, suind un clin fierbinte
zării o fată înainte.
Galbena zbatere-n pleoape,
departe poate, sau aproape.
Era frumoasă și venea…
Amurgul o întârzia.
Era un dor neînceput
și nesfârșit și am trecut
Cu pasul, dintr-o dată cald,
unul pe lângă celălalt.
Pe culmea largului de zări
Tăcuți ca două întrebări.
Și nu știam… și nu știa…
ce dor adânc ne despărțea.
—————————————————————
sursa: @versurisubfloridetei
vezi mai multe poezii de: Cezar Baltag
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.