Ştiu, tainic, un iatac în care,
Gătită şi fermecătoare,
E-o fată-n veşnică-aşteptare.
Pe sân îşi face vânt cu-o mână,
În pat culcată pe o rână,
Ascultă plânsul de fântână:
E casa Doroteii, unde
S-o legene pe răsfăţată,
Din depărtări uşor pătrunde
Suspin de briză şi de unde.
De sus în jos, cu grijă mare,
Uleiuri ung fragilul trup,
Răşini frumos mirositoare. -
Leşină într-un colţ o floare.
vezi mai multe poezii de: Charles Baudelaire