Știu, tainic, un iatac în care,
Gătită și fermecătoare,
E-o fată-n veșnică-așteptare.
Pe sân își face vânt cu-o mână,
În pat culcată pe o rână,
Ascultă plânsul de fântână;
E casa Doroteii, unde
S-o legene pe răsfățată,
Din depărtări ușor pătrunde
Suspin de briză și de unde.
De sus în jos, cu grijă mare,
Uleiuri ung fragilul trup,
Rășini frumos mirositoare. -
Leșină într-un colț o floare.
traducere Veronica Porumbacu
vezi mai multe poezii de: Charles Baudelaire
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.