Preface Moartea-n scrum şi în uitare
Văpaia care-n noi a luminat...
Din ochii tandri, din a lor ardoare,
Din gura care-adânc m-a fermecat,
Din sărutările ca un balsam,
Din mângâierea caldă a luminii,
Ce-a mai rămas din toate, ce mai am?
Un palid chip, nedesluşite linii,
Pe care Timpul, un bătrân ingrat,
Le şterge cu aripa-i ne-ncetat,
Iar eu mă pierd în valurile soartei...
- Dar ucigaş al Vieţii şi al Artei,
Din gândul meu, tu n-o s-o smulgi pe Ea,
Toată plăcerea, toată slava mea!
Traducere de Petru Dincă
vezi mai multe poezii de: Charles Baudelaire
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.