Cînd la stricaţi, prin geamuri, dau zori de aur veste
Şi au pătruns alături de Idealul dur,
Prin jocul răzbunării şi-al tainei dimprejur,
În bestia-aţipită un Înger se iveşte.
Sunase deşteptarea pe la cazărmi, şi-o boare
Din vîntul dimineţii sufla în felinare.
La vremea asta, visuri, cu jocul lor drăcesc
Pe-adolescenţii oacheşi în pat îi răsucesc.
O, suflete-aminteste- i privelistea murdara
Ce-atât de mult cândva ne-a umilit
În diminea a-aceea cu molcom cer de vara ;
Un hoit scârbos pe un prundis zvârlit,
Fără de preget, Dracul, cu gându-i mă-nconjoară,
Pluteşte împrejuru-mi ca boarea nevăzută,
Îl sorb şi-mi simt plămânii în flacăra-i amară,
Umplându-mi-i o poftă etern reîncepută.
Savanti severi, plecati pe luneta planetara,
Ca si amanti frenetici, când vârsta li-e-n declin,
Iubesc voinica, blânda pisica din camin,
Ca ei de rebegita, ca ei de sedentara.
Iubita era goala, si dupa-a mea dorinta
Asupra ei pastrase sonorele podoabe,
Purtându-le cu-un aer semet, de biruinta,
Ce-l au, în zile bune, a' maurilor roabe.
Preface Moartea-n scrum şi în uitare
Văpaia care-n noi a luminat...
Din ochii tandri, din a lor ardoare,
Din gura care-adânc m-a fermecat,
Greşelile, păcatul, zgârcenia, prostia
Ne-aruncă-n suflet zbucium şi-n trupuri frământări
Şi noi nutrim cu grijă blajine remuşcări
Aşa cum cerşetorii îşi cresc păducheria.