Îmi spun ochii tăi limpezi, de cristal:
„Bizar amant, cum de-ți sunt eu sortită?”
-Fii bună, taci! Inima-mi plictisită
De tot ce nu-i candoare de-animal,
Nu vrea să-i știi secretul infernal,
Zână-ale cărei mâini la somn invită,
Nici soarta ei, de flăcări povestită.
Detest dorința, gându-mi e calvar.
Să ne iubim! Amor, cel din firidă,
Întinde tenebros arcul fatal.
Știu ce conține-al său vechi arsenal:
Crime, orori, folii! - O, mărgărită!
Nu ești, ca mine,-un soare autumnal,
O, albă-a mea, o, rece Margarită?
vezi mai multe poezii de: Charles Baudelaire
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.