farsă de auto-adulație în care
cei faimoși se adună să-și aplaude
aparenta
măreție
te
întrebi unde
sunt cei adevărați
ce
peșteră uriașă
îi ascunde
în timp ce
cei lipsiți de orice talent
se înclină în fața
aplauzelor
în timp ce
proștii sunt
păcăliți
din nou
te
întrebi unde
sunt cei adevărați
dacă există
cei adevărați.
această
farsă de auto-adulație
durează de
decenii
și, cu câteva excepții,
de secole.
e
atât de sumbră
atât de absolut nemiloasă
îți
zdrobește măruntaiele
în pulbere
încătușează speranța
face ca lucruri mărunte
precum
ridicarea unui stor
sau
încălțarea pantofilor
sau
ieșirea în stradă
să devină mai dificile
aproape
insuportabile
în timp ce
cei faimoși se adună să
aplaude
aparenta lor
măreție
în timp ce
proștii sunt
păcăliți
din nou
omenire
tu, bolnavă
mamă-n cur...
vezi mai multe poezii de: Charles Bukowski
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.