această teamă de a fi ceea ce sunt:
morți.
măcar nu sunt pe stradă, ci
au grijă să stea în casă, acei
nebuni palizi care stau singuri în fața televizoarelor,
cu viețile pline de râsete la conservă, mutilate.
cartierul lor ideal
cu mașini parcate
cu peluze verzi, micuțe
cu case micuțe
cu ușițe care se deschid și se închid
când rudele vin în vizită
de sărbători
uși care se închid
în urma muribunzilor ce mor atât de încet
în urma morților care sunt încă vii
în cartierul tău liniștit și banal
cu străzi șerpuitoare
cu agonie
cu confuzie
cu oroare
cu frică
cu ignoranță.
un câine stând în spatele unui gard.
un bărbat tăcut la fereastră.
vezi mai multe poezii de: Charles Bukowski
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.