cu spatele la zid,
plutonul de execuție gata de tragere.
apoi survine amânarea execuției.
vă dați seama că ăia ar fi putut să-l împuște pe Dostoievski?
înainte ca el să fi scris tot ce a scris?
oricum, presupun că asta n-ar prea fi contat,
cel puțin nu direct.
există miliarde de oameni care
nu l-au citit niciodată și care niciodată
nu-l vor citi.
dar, în tinerețe, știu că
el m-a însoțit prin fabrici,
printre prostituate,
m-a înălțat din bezna nopții în slavă
și m-a coborât pe pământ
într-un loc mult mai
bun.
chiar și atunci când trăgeam la măsea prin baruri
alături de alți
oameni fără căpătai,
mă bucuram că Dostoievski primise
acea păsuire;
atunci mi-a fost oferită și mie una,
mi s-a îngăduit să privesc direct în ochi
mutrele scârboase
din lumea-n care mă învârt,
unde moartea țintește cu degetul arătător –
dar am rezistat;
eu, un bețiv pe cinste,
împărțind putoarea întunericului cu
frații
mei.
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Charles Bukowski
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.