ea chiar acum stă dincolo de fereastră,
ca o bătrână doamnă gata să meargă la supermarket;
stă și mă urmărește,
transpirând în ceață de prea multe emoții,
printre sârme și lătratul câinilor;
asta până când, deodată,
plesnesc geamul cu un ziar,
ca și cum aș plesni o muscă,
îi poți auzi țipătul
deasupra acestui oraș de câmpie,
și apoi ... nu mai e.
felul în care trebuie pus capăt unei poezii
ca aceasta
este prin a-i închide brusc
gura.
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Charles Bukowski
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.