există mereu acel spațiu acolo
chiar înainte să ajungă la noi
acel spațiu
acea binefăcătoare relaxare
acea gură de aer
când, să zicem,
te prăbușești pe pat
fără să te gândești la nimic
sau, să zicem,
îți torni un pahar cu apă de la
robinet
în timp ce ești absorbit de
nimic
acel
spațiu blând și pur
face cât
secole de
existență
să zicem
doar să te scarpini în ceafă
în timp ce privești pe fereastră
o ramură golașă
acel spațiu
de acolo
dinainte ca ei să ajungă la noi
garantează
că
atunci când vor ajunge
nu vor
lua totul
niciodată.
vezi mai multe poezii de: Charles Bukowski
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.