ni se cere mereu
să înțelegem punctul de vedere
al celuilalt
oricât de
învechit,
absurd sau
nesuferit ar fi.
ți se cere
să privești
eroarea lor totală,
viața lor irosită,
cu
blândețe,
mai ales dacă sunt
în vârstă.
dar bătrânețea este suma
faptelor noastre.
ei au îmbătrânit
urât
pentru că au
trăit
fără să vadă clar,
pentru că au refuzat
să vadă.
nu e vina lor?
a cui e vina?
a mea?
mi se cere să-mi ascund
punctul de vedere
față de ei
de teama
fricii lor.
bătrânețea nu e o crimă
dar rușinea
unei vieți
irosite
în mod deliberat
printre atâtea
vieți
irosite
în mod deliberat
aceea, da.
vezi mai multe poezii de: Charles Bukowski
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.