Stătea gol și beat într-o cameră de noapte de vară,
trecând lama cuțitului
pe sub unghii, zâmbind, gândindu-se
la toate scrisorile primite
în care i se spunea că
felul în care trăia și scria despre
asta —
le dăduse puterea să meargă mai departe când
totul părea
cu adevărat
fără speranță.
vezi mai multe poezii de: Charles Bukowski