a băut vin toată noaptea de
28, și se tot gândea la ea:
la felul în care mergea, vorbea și iubea
la felul în care îi spunea lucruri ce păreau adevărate
dar nu erau, și știa culoarea fiecărei
rochii de-ale ei
și a pantofilor – știa forma și curbura
fiecărui toc
la fel de bine ca piciorul modelat de acesta.
și ea era iar plecată, iar când el s-a întors acasă,
ea s-a întors cu acel miros specific,
și chiar așa a fost
a intrat la 3 dimineața
murdară ca un porc mâncător de bălegar
și
el a scos un cuțit de măcelar
și ea a țipat
retrăgându-se spre peretele pensiunii
încă frumoasă, cumva
în ciuda duhorii iubirii
și el a terminat paharul de vin.
acea rochie galbenă
preferata lui
și ea a țipat din nou.
și el a luat cuțitul
și și-a desfăcut cureaua
și a sfâșiat haina de pe el
și și-a tăiat testiculele.
și le-a dus în mâini
ca pe niște caise
și le-a aruncat în vasul
de toaletă
și ea a continuat să țipe
în timp ce încăperea devenea roșie
DOAMNE, O, DOAMNE!
CE-AI FĂCUT?
și a stat acolo ținând 3 prosoape
între picioare
nepăsându-i acum dacă ea pleca sau
rămânea
dacă purta galben sau verde sau
orice altceva.
și cu o mână ținând și cu o mână
ridicând, a turnat
încă un vin
vezi mai multe poezii de: Charles Bukowski
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.