maiestuoasă, magică
infinită
micuța mea e
soare
pe covor –
ieșind pe ușă
culegând o floare, ha!
un bătrân,
zdrobit de lupte,
se ridică din
fotoliul său
iar ea se uită la mine
dar nu vede decât
iubire,
ha!, și mă simt
în armonie cu lumea
și răspund cu iubire
exact așa cum îmi era
menit să fac.
vezi mai multe poezii de: Charles Bukowski