așteptând moartea
ca o pisică
săritura pe
pat,
îmi pare nespus de rău pentru
soția mea;
ea va vedea acest
trup
alb
înțepenit,
îl va zgâlțâi o dată, apoi
poate
încă o dată:
„Hank!”
Hank nu va
răspunde.
nu moartea mea e ceea ce
mă îngrijorează, ci soția
lăsată-n urmă cu această grămadă de
nimic.
totuși,
vreau
să știe
că toate nopțile
în care am dormit
lângă ea,
inclusiv toate certurile
fără rost,
au fost lucruri
întotdeauna
minunate;
și cuvintele
grele,
pe care m-am temut
să le spun,
pot acum fi
spuse:
te
iubesc.
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Charles Bukowski
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.