istoria melancoliei
ne include pe toţi.
eu – mă chircesc sub cearceafuri murdare
în vreme ce privesc pereţii albaştri
şi-atât.
m-am obişnuit într-atât cu melancolia
încât o întâmpin ca pe un vechi
prieten.
acum voi ţine doliu15 minute
pentru roşcata care tocmai m-a părăsit
povestesc totul zeilor.
fac asta dar nu mă simt prea bine
chiar mă simt mai rău
apoi mă ridic
purificat
chiar dacă n-a fost de fapt
nimic rezolvat.
asta-i ceea ce primesc fiindcă-i trag
religiei câte-un şut în fund.
ar fi trebuit să-i fi tras roşcatei
şutul în fund
acolo unde-s creierii şi pâinea şi
untul ei
la….
dar, nu, mă simţeam trist
pentru orice:
roşcata-i pierdută, doar o altă
lovitură primită de-a lungul unei vieţi
ratate…
acum ascult la radio tobele
şi rânjesc.
e ceva în neregulă cu mine
nu-i numai melancolia.
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Charles Bukowski
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.