Așa cum știi: iarăși sunt beat,
tot aici,
ascultând-l la radio
pe Ceaikovski.
Isuse, l-am ascultat în urmă cu
47 de ani
când eram un scriitor flămând
și-l ascult
din nou,
acum, când sunt un scriitor
de oarece succes
și când moartea se plimbă
în sus și-n jos
prin această cameră
fumându-mi țigările,
sorbind din
vinul meu,
în vreme ce Ceaik îi dă înainte
cu PATETICA lui;
o fost o călătorie lungă
și-orice șansă pe care am avut-o
a venit de la faptul că am aruncat bine
zarurile:
am făcut foamea pentru arta mea, am făcut foamea
pentru a mai trăi încă 5 nenorocite de minute, 5 ore,
5 zile – voiam doar să aștern cuvântul
pe hârtie;
faima, banii nu contau:
voiam doar să aștern cuvântul
pe hârtie;
iar „ei” voiau să fiu băiatul din prăvălie,
bun la toate.
Ei bine, spune moartea, în vreme ce merge lângă mine,
oricum voi pune laba pe tine,
indiferent cine ești:
scriitor, taximetrist, codoş, măcelar,
parașutist, te voi
găbji...
E în regulă, iubito,-i spun.
Acum bem împreună,
pe măsură ce ora unu alunecă spre ora două
dimineața și
numai ea știe care va fi
momentul, dar i-am tras
clapa: am obținut
cele 5 minute nenorocite;
ba chiar mai
multe.
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Charles Bukowski
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.