iluzia e că pur și simplu
citești această poezie.
realitatea e că aceasta este
mai mult decât o
poezie.
e cuțitul unui cerșetor.
e o lalea.
e un soldat care mărșăluiește
prin Madrid.
ești tu pe patul
de moarte.
e Li Po râzând
în subteran.
asta nu e o blestemată
de poezie.
e un cal care doarme.
un fluture în
creierul tău.
e circul
diavolului.
nu citești asta
pe o pagină.
pagina te citește
pe tine.
simți?
e ca o cobră. e un vultur flămând care dă târcoale încăperii.
asta nu e o poezie. poeziile sunt plictisitoare,
te fac să adormi.
cuvintele astea te împing
spre o nouă
nebunie.
ai fost binecuvântat, ai fost împins într-o
zonă orbitoare de
lumină.
elefantul visează
împreună cu tine
acum.
curbura spațiului
se îndoaie și
râde.
poți muri acum.
poți muri acum așa cum
oamenii au fost meniți să
moară:
măreț,
victorios,
auzind muzica,
fiind muzica,
urlând,
urlând,
urlând.
vezi mai multe poezii de: Charles Bukowski