CHEMARE
A murit ziua
Înecată de întuneric.
Cerul a plâns
Cu lacrimi mari şi reci
Iar pe boltă s-au aprins lumânări
Din ceară de stele.
Apoi a murit cântecul păsărilor,
Îngropat în rădăcinile pădurii.
Copacii l-au plâns
Cu frunze galbene, triste.
Pe ramuri nu mai sunt cântece
Căci au plecat înaripatele flori.
A murit şi visul
Năpădit de somn.
Somnul fără grădini.
Somnul cu clipe de plumb.
Dar se va naşte o altă zi,
Mai albă şi mai blândă,
În care cerul îşi va uita lacrimile
La porţile soarelui.
Atunci, în pădure, vor cânta iarăşi păsări
Şi copacii se vor scălda, verzi în lumină.
Iar eu,
Eu te voi putea visa iarăşi
Şi urcând treptele timpului, te voi chema:
Revino şi adu-mi ziua,
Adu-mi cântecul păsărilor,
Adu-mi verdele pădurii,
Adu-mi buzele tale!
Revino!
vezi mai multe poezii de: stomff
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Frumos! Un balsam pentru suflet.
Alina Cristian
vineri, 15 mai 2015
Spun doar atât : FĂRĂ CUVINTE !
mirimirela
vineri, 15 mai 2015
Felicitari pentru poezie si mesaj:)
ioana
vineri, 15 mai 2015
Imi place mult aceasta poezie de dragoste a ta. Felicitari si am sa te citesc mereu cu drag!
petrica_c
vineri, 15 mai 2015