O clipă mă opresc din drumul meu întunecat,
mă uit în zare și văd un chip de înger,
ce se uită la mine cu gingășie
ș-îl întreb "Ce vrei de la mine"?
Vrei să fii tu raza mea de speranță,
ce poposește o clipă-n viața mea?
Și poate tu mă poți ajuta,
în toată durerea asta grea.
Ești ca o stea ce-o vezi aproape,
dar ea strălucește de departe
și eu aș vrea să-l pot îmbrățișa,
dar nu pot, m-amăgesc,
ești speranța mea de viață,
vreau să vii în visul meu,
să mă porți-n drumul tău,
dar acum se-ntâmplă ceva cu mine
și chiar aș vrea să-ți mulțumesc,
că te-ai purtat frumos cu mine
și chiar tu de ești destinul meu,
tu ești îngerul meu ceresc,
lângă tine vreau să mă trezesc,
dar păcat că frumos visam
ș-acum mă trezesc la realitate
și durerea dispare în totalitate.
vezi mai multe poezii de: Eugenia Calancea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.