Te-am invitat să fii al meu tezaur
Și n-am făcut-o, dragă, în mod deschis,
Dar am trimis cu frunzele de laur
o dulce adiere către-un vis.
Te-am invitat să te-cuprind în fapte,
în dimineți să ne-aruncăm spre zări,
să cucerim, în rânduiri de șapte,
zile și nopți cu vraja unor stări.
Te-am invitat să simți a mea iubire
în glasul tremurat din răsărit,
ce ți-a șoptit că tu îmi ești menire,
că te urmez în drumul mult dorit.
Te-am invitat să prinzi a mea făptură
în programări nescrise pe răboj,
să-mi oblojești a inimii ruptură
ce viața mi-a întins-o pe daiboj.
Te rog să fii chirurgul nepereche,
în teama unui gând poți opera!
Nu vei găsi păuni cuprinși de streche,
dar vei găsi o frică de-a spera.
De vrei să prinzi a dafinului boare,
nu ai nevoie azi de microscop,
de gânduri și-ntrebări suplimentare
sau analize la cardioscop.
O vei găsi în ale mele gânduri,
mascată de curajul difident,
De-mi operezi trecutul plin de prunduri
va curge lin, spre un prezent ardent.
Sunt pacientul fără analize
Dar ”bolii” mele viața-i datorez
E-un dor fără de margini sau balize
ce-ți spune-n șoaptă marele meu crez:
Să te-ntâlnesc, prea dulcea mea scriptură,
Să mă înveți ce-nseamnă să trăiesc.
Să mă tratezi de-a fricii sinecură
Că nu-ndrăznesc să-ți spun cât te iubesc!
Eu sunt aici, bolnav de-a ta ființă,
contaminat cu un etern amor,
cu tainic gând, timid în cuviință,
de-a-ți spune drept, de tine cât mi-e dor!
vezi mai multe poezii de: blacks
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
In primul rand multumesc tuturor pentru lectura si pentru cuvintele frumoase
Da, am postat cu o seara inainte aceasta poezie intr-o forma diferita pentru circa 15 minute, dar nu mi-a placut titlul ales, inlantuirea strofelor si cateva chestii legate de prozodie si... am sters-o
O fi versul doi cam fortat, dar sincer n-am alta varianta; astept propuneri de modificare
“randuiri de sapte” am vrut sa subliniez inlantuirea zilelor si a noptilor care formeaza saptamana si apoi, prin repetarea acestui ciclu “randuirile” mele sa se asigure astfel continuitatea peste timp a dragostei
“pauni cuprinsi de streche”am vrut sa surprind faptul ca indragostitul are un comportament bine definit, el nu este sub imperiul unei supraevaluari a propriei persoane (ex paunul in ritualul de imperechere), iar comportamentul sau nu este datorat unor factori externi, nocivi
“A fricii sinecura”e vorba despre frica de a-i spune fetei ca o iubeste; aceeasi idee o regasim in “doua cuvinte”a trupei TAXI; Noi, barbatii, nu sunt programati genetic sa spunem atat de usor “te iubesc”; ne prinde o frica care lucreaza in interior; aceasta frica interna este foarte bine alimentata (a se citi platita) de organism prin faptul ca acesta isi cheltuie energia; aceasta frica este de fapt sinergia internelor stari, frica lasand-o mai moale cu propria contributie; effort minim, cheltuiala/retributive maxima...= sinecura; sper ca m-am facut inteles
Contradictia in idei:
Pai noua barbatilor ne e mai usor sa spunem indirect unei fete cat de mult o iubim, decat sa o spunem direct; ne folosim de o multime de cuvinte cand am putea sa spunem simplu “te iubesc”; asa si in poezie, eroul meu ii spune in toate felurile ca o iubeste, dar nu o face in mod direct; desigur, voi fetele percepeti corect mesajele codate din vorbele noastre si le identificati corect, ca pe niste declaratii de dragoste, dar noi tot ne ferim sa “recunoastem ca am zis vreodata “te iubesc!"
Da, asa e .. sunt un vesnic indragostit. Pentru ca sursa mea de frumusete este infinita si in fiecare clipa descopar cate o noua calitate a persoanei pe care o iubesc si cu fiecare clipa care trece ma indragostesc si mai mult. O fi bine?
Desigur, poezia poate fi imbunatatita si ar trebui imbunatatita. Dar am un dusman puternic: timpul. O voi lasa pentru finisare mai tarziu, mai ales ca am in minte doua proiecte interesante, atat de interesante incat cu siguranta imi vor trebui cel putin 20 de strofe/proiect pentru a le putea dezvolta in totalitate.
Multumesc! Ideile frumoase sa va fie sursa unor poezii de legenda!
blacks (autor)
joi, 18 februarie 2016
Un poem foarte frumos, blacks!
MarianP
joi, 18 februarie 2016
Dupa parerea mea ai exprimat foarte frumos in cuvinte sentimentele din sufletul tau....
felicia
joi, 18 februarie 2016
O poezie foarte speciala.Frumos.drag
Patricia.S
joi, 18 februarie 2016
Draga Blacks , am citit poezia ta si daca nu te superi , am sa iti spun parerea mea ...
Versul doi de la prima strofa mi se pare un pic fortat.
"să cucerim, în rânduiri de șapte" ...aici e vorba de şapte?
păuni cuprinși de streche...într-o poezie romantică, cu imagini frumoase, nu prea mă încântă păunii cuprinşi de streche, asta ca să fiu sinceră
difident - ardent ...am o oarecare aversiune pentru ardent ...deci aici sunt chiar subiectivă , deci nu mă lua în prea mult în serios :))
a fricii sinecură...am tot sucit ideea asta căutând s-o înţeleg cât mai bine ...nu prea am reuşit...
Din punct de vedere al mesajului ...declari de la început că: "Te-am invitat să fii al meu tezaur, să te-cuprind în fapte, să simți a mea iubire!" ...apoi spui "nu-ndrăznesc să-ți spun cât te iubesc!"...Ori mie mi se pare că deja ai făcut asta .
Per total , îmi place muzicalitatea poeziei tale , cu mici obiecţii deja mentionate, şi cred că mai e nevoie de puţină cizelare pentru a străluci aşa cum trebuie , tu fiind unul din poeţii mei preferaţi :)
Cu prietenie :)
Adina Speranta
joi, 18 februarie 2016
Un titlu sugestiv, ce te incită şi atrage să citeşti poezia, fie şi numai din curiozitate. După citirea textului nu poţi decât să feliciti autorul
Lili Al.
joi, 18 februarie 2016
Ai un stil extraordinar care atrage cititorii si asta se datoreaza numai talentului tau.
gabriela
joi, 18 februarie 2016
Frumoase versuri pline de iubire nemăsurată!
Carpe Diem
joi, 18 februarie 2016
Intotdeauna frumos draga Blacks,,
Sper ca persoana careia ii sunt dedicate versurile acestea sa le citeasca..
maria
joi, 18 februarie 2016
Superbă !
mirimirela
miercuri, 17 februarie 2016
Minunata si atata!
stomff
miercuri, 17 februarie 2016
Foarte frumoasa,Blacks,ca de fiecare data.
tu postezi rar..dar poeziile tale au calitate!
multumesc,
cu drag si pretuire...
danab
miercuri, 17 februarie 2016
Te regasesc din nou asa cum te stiu Blacks: perfectionist si vesnic indragostit. Versul tau e minunat.
iuli.a
miercuri, 17 februarie 2016
E fermecator, îmi place sa vad ca cineva mai respectă tradiţia rimei.
Consideraţie Blacks
zerg
miercuri, 17 februarie 2016
Câta frumuseţe mi-a pătruns pâna in adâncul sufletului!!!... mă bucur că te-am descoperit
fair
miercuri, 17 februarie 2016
Poezie de mare sesibilitate,versuri de o vitalitate seducatoare!
Aliona
miercuri, 17 februarie 2016
Îmi era dor de o poezie adevarată...
Diana07
miercuri, 17 februarie 2016
Da! Am citit-o si aseara in drum spre casa dar din pacate cand am vrut sa o mai citesc disparuse de pe site . Cred ca este putin modificata fata de varianta de ieri dar iti pot spune ca e minunata .
Mari
miercuri, 17 februarie 2016