O casă părăsită
- e casa nimănui –
o temniță uitată
şi strânsă între tâmple
sub fruntea mea
pierdută.
Zăvoru-i ruginit
şi geamurile-s sparte –
şi plouă nesfârșit
şi plouă cu imagini
ce nu mai au cuvinte.
Mă descompun
în totul ce visasem
dar nimeni nu a pus
în poart-o cruce!
Pe unde mă voi duce
oare...
vezi mai multe poezii de: Christian W. Schenk
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.