În tragica oră a neputinței
Rândurilor ce năvălesc peste mine,
Cuvintele nu mai au coloana vertebrală,
Frazele nu mai sunt cucernice liane,
Nici paginile nu pot fi răsfoite.
Tropotele dactilelor mi-au dărmat zidul
Ridicat piatră cu piatră
Din fiecare răsuflare.
Sunt gol de cuvinte,
Suspendat în metaforele anilor ce vin
Fără a mă număra și pe mine.
Mă doare existența viitoarelor sinapse
Apuse în colivia luntrei de pe Styx -
vezi mai multe poezii de: Christian W. Schenk
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.