Ca un copil netrebnic
- vântul –
s-abate peste străzi
şi-şi cântă-ndurerat adâncul
prin crăpături de lăzi
pe unde se abat doar câinii
şi gândurile mele
fără căpăstru,
fără ham,
fără stăpâni,
cu tot ce n-am
nici bune şi nici grele.
E ziua mea şi mă întreb
de ce mereu e toamnă
de ziua mea,
de tuturor
netrebnici, alungați?
E toamnă-n mine și-n cuvinte...
vezi mai multe poezii de: Christian W. Schenk
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.