De ce nu mai particip la colocvii
(Parodie serioasă după Topârceanu)
Întâi, fiindcă-mi este lene...
Al doilea, nu prea sunt dorit
În cercurile prea viclene
Care în țară au sporit...
Al doilea, fiind invidiat
Nu-n față, ci doar pe la spate
Mă simt ca un concediat
Din marea voastră unitate!
Al treilea, nu mai cred în critici
Și nici în munca ce-o depun,
A patrulea, prea mulți politici
Cărților mele se opun...
Al cincilea, scriu poezie
Și toți mă văd traducător,
Al șaselea, n-am fantezie
Să fiu cu ceilalți jucător,
Și astfel îmi este rușine
Să tot cerșesc o prezentare
A unei cărți scrisă de mine
Să spun: „e bună și că-i ‚tare’”!
Al șaptelea, îmi vine greu
Să mă prezint la Uniune
Cu tot ce-am scris la apogeu
Și să le cer o poțiune
Ce s-o înghit cu apă multă
După a lor strictă dozare...
Al optulea, n-accept consultă
Celor ce vor centralizare!
Al nouălea, prea scumpă-i viața
S-o irosesc la bătrânețe,
La București să merg în fața
Celor ce pun în roate bețe
Și să-i întreb: „îmi dați și mie
Măcar o diplomă, un premiu
Sau cel puțin doar o hârtie
Că scriu și eu, nu că sunt geniu...”
Al zecelea, nu pot admite
Ca mediocrii, excelând
Să dau și eu acele mite
Principiile-mi violând!
Al unsprezecelea, e unul
Acolo sus pus tot de voi
Care desparte răul, bunul
Doar după ale lui nevoi...
Al doisprezecelea e ceasul
Când tragi bilanțul vieții tale
În care-ți redresezi compasul
Și vezi că ești doar un „matale”...
vezi mai multe poezii de: Christian W. Schenk
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.