Prin retina cristalina
ma ajunge o lumina
dintr-un fulger, dintr-un nor
si ma-ndeamna ca sa zbor
peste steaua fruntii mele
printre tâmple înspre stele
si sa rup din ochi nauc
frunze fragede de nuc.
Si ducându-ma prin mine
nici nu stiu cât mi-e de bine
tolanit în visul meu
unde tot as sta mereu.
Tot visând adânc în pace
Fulgerul din nor ma place;
dar de-un timp privesc cu vina
prin retina cristalina
înspre norul de lumina…
vezi mai multe poezii de: Christian W. Schenk
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.