Primul cuvânt se-aşează pe o foaie
Împerechiat cu semne şi simboluri,
Apoi furtuna vieţii îl îndoaie
Rupând din sine tot mai multe goluri.
Tot mai adânc se-apleacă nemurirea
Speranţei care înteţeşte
Amprenta trecătorilor, iubirea -.
Abia a început şi se sfârşeşte
Uitându-şi pana, pagina şi firea.
vezi mai multe poezii de: Christian W. Schenk
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.