Rușinea tăcerii
se întrece cu pumnii
ce-și bat rătăcirea
în tam-tamuri pe pieptul
gorilei
din parcul poeților beți.
Cu tălpi stingherite
de colțuri urbane
mai umblă o pată
visând stropi
de umbre.
Geloasa lanternă
cu roiuri de muște
asmuță
lumina pe trei licurici.
Poemul e gata,
se scurge-n răspunsuri
de întrebări nespuse.
Să-ntreb
pulsul străzii
unde-i cadența
țârâitului din vers?!
Puterea
a-ncetat să încolțească
în Dumnezeul care crește-n mine.
vezi mai multe poezii de: Christian W. Schenk
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.