Nesfârșite, sfâșiate de durere
culorile retrase-n alb și cenușiu
și-au strecurat penelul încă viu
într-o banală galbenă tăcere.
Nici frunzele trecute ce-au căzut
de veacuri peste negrele morminte
nu mai îmbracă ziua în veșminte
cu verdele apusului sărut.
Obscurului ne-nduplecat resort
Și-ntins pe lume voalul gri e mort.
vezi mai multe poezii de: Christian W. Schenk
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.