Ca fluturii la geam zbor fulgii de zăpadă
Și-n casă arde focul-n șemineu;
Frumoasă-i viața când doar tu și eu
Mai așteptăm sfioși că luna se ne vadă.
O dulce amintiri, pe când mai stam la sfadă,
Revin de parcă-n veci a fost mereu
Acelaș copilaș, același zeu
Cu tolba plină de săgeți să-i fim de pradă.
Doar anii au trecut, iubirea a rămas
Cântându-ne mereu cu-acelaș glas
Cel mai duios, mai dulce cântec de iubire.
Că am încărunțit înseamnă oare
Că-n viața noastră nu e loc de soare,
Să ne-nhămăm la-a bătrâneții oropsire?
vezi mai multe poezii de: Christian W. Schenk
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.