Doamne, oare cât de multe
Curcubeie s-au pierdut
Prăbușite-n început
De lumini bezne-oculte.
Luna roșie dispare
Străvezie și bolnavă
Aruncată ca o navă
În talaz, înșelătoare.
Într-un colț de cer se-arată
Mâna Domnului întinsă,
De culori albe cuprinsă
Blândă și aristocrată... -
Iată cum s-a spart lumina
Prăbușită în ocultă
Beznă care nu ascultă
De Bizanț... Ah, bizantina
Teodora! Cât de multă
Prăbușire te exultă!
vezi mai multe poezii de: Christian W. Schenk
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.