Cine doarme nici nu știe
cum știam doar noi odată
cum că visul stă să bată-n
piua de apă vie –
totu-i van în armonie...
Lumea se prăvală-n lume
și zdrobește și smucește
tot ce-a fost, să nu mai fie...
apă vie, apă vie.
Dorm izvoarele sub munte,
pute-și fac în vise roz,
dar rămân să nu adape
fluviile însetate –
Noi treziți în pat de frunze
așteptăm
și așteptăm
alizeele ce nu mai vin
să ne amintească visul
cel visat, de știe unde...
Lumea se prăvală-n lume
și zdrobește și smucește
echilibrul plin de nume
amintite doar de haos
în a lui veșnic repaos -
Totul se scufundă-n unde
viitoare și fecunde,
somnolente și rigide...
vezi mai multe poezii de: Christian W. Schenk
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.