Cine mai poate aştepta
renaşterea ruinelor uitate
de tine şi de mine şi de toţi?
E unul undeva aproape,
atât de-aproape
că nu-i mai ştim povara
uitării ce o poartă
pentru noi
în piept.
El cu răbdare, piatră peste piatră,
renaşte tot
ce am pierdut demult!
vezi mai multe poezii de: Christian W. Schenk