- Poezia crește din sine
- îmi spui -
atâta timp cât ne iubim.
- Poezia crește din sine
când ne iubim?!
Mă uit la ea și remușcarea
încolțește-n unghi de geană.
Ochii ei galeși topesc
și ultimul strop de proză.
N-am scris de mult,
cred că e cazul să scriu
din când în când… cel puțin.
- Hai să scriem o poezie.
Avem deja trei sau patru,
e adevărat,
dar unde-s trei sau patru
mai are loc una.
- Acuma după ce-am făcut-o
trece-o pe curat, te rog.
vezi mai multe poezii de: Christian W. Schenk
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.