Dragoste fără vacanță...
am crezut naivitatea
așternută peste noi...
Lume-Lume, soro Lume
n-ai știut de rele... bune
ți-au fost clipele în care
noi zburdam pe o cărare
făr a ști că ele trec
și-n vacanță ne petrec
dând amurgului binețe
până când, la bătrânețe...
Am uitat, și ce-am uitat
adevărul cel curat
ne-a trezit fără de veste:
„ieri a fost, azi nu mai este...”
nu mai este ce a fost
și își caută adăpost
în ce nu o să mai fie,
astăzi însă o să-nvie
doar regrete...
A plecat...
vezi mai multe poezii de: Christian W. Schenk