Ce tristă
e o ușă-nchisă
și spânzurată-n balamale –
ce trist e-un câine
care stă pe pragul
bătut de ploi,
bătut de vânt,
de pumni de om.
Sub ochii tăi
bat ploile sărate
și fulgeră și tună
și cristalinu-i mat.
Eu nu-ți mai bat la ușă... sunt plecat...
vezi mai multe poezii de: Christian W. Schenk