Aud cum frunzele se ofilesc.
Pendula bate forte,
soarele aruncă lungi
handicapate umbre
pe ceasuri de toamnă.
Firavele raze
ascunse sub coji
amuțesc.
Noi hoinărim pe sfori
căzute în roșii
divine cețuri.
Forme își pierd puterea -
prinzând întregul
cer -
chemând începutul
divinelor
cercuri.
Aud cum soarele
pendulând se ofilește.
vezi mai multe poezii de: Christian W. Schenk