Când te-am văzut pe stradă-ntâia oară
desculț, murdar, cu haina ruptă,
mâncai un rest de pâine tributară
mucegăită și cu pofta întreruptă
de paznicii gunoaielor pe străzi.
Pe bănci și sub ziare-ți cauți odihna,
iar când e frig te încovrigi în lăzi
ascunse bine, să-ți priască tihna.
La ora cinci brutarul bagă pâine-n
gura cuptorului care, nesățioasă,
înghite ochi de-nfometat
și ochi de câine.
Mirosu-ți amintește de acasă…
În fiecare zi după dejun,
umblând pe străzi sătul, bogat și bine,
văzându-te cerșind mă indispun.
O, cât îmi amintești de mine!
vezi mai multe poezii de: Christian W. Schenk
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.