În fata ușii stă progresul
și tot se uită cu mirare ce se-ntâmplă.
Păi nu se-ntâmplă-n fond nimica
și-așa se pregătește de schimbare,
își pune salopeta,
ia lopata,
mai doarme câte-o noapte,
mai mănâncă
și-asteaptă anii
ca să treacă pragul
ce nu-i încă făcut
și-așa de zori
se chinuiește-ntruna,
ba cu schimbatul,
ba cu una, alta,
dar tot mai stă ca la-nceput
în fața ușii
că n-are prag
și nu poate intra.
vezi mai multe poezii de: Christian W. Schenk
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.