Cuvinte aruncate-n
colivie
sfârșesc în fraze ne-ncepute –
Tu stai cu pana într-o mână,
eu cu hârtia-îngălbenită
a tuturor regrete șterse
de anotimpurile noastre –
și păsările își iau zborul
spre-a noastre-albastre
visuri începute,
neterminate
dar sfârșite.
Dar unde-i colivia-n care
ni s-a-ncuiat zborul sperat?
O colivie fără astăzi
și făr-un mâine neuitat?
Cuvinte aruncate-n
colivie
sfârșesc în fraze ne-ncepute –
vezi mai multe poezii de: Christian W. Schenk
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.