Tu cine ești străine,
Ce zeu te-a plămădit
Să stai în veci cu mine
La rău cât și la bine,
În viața mea zidit?
Ești umbra din oglindă
Și pasul încâlcit
Ce se strecoară-n tindă
Din urmă să mă prindă,
Sărman nedumerit.
În lume nu mai plânge
Nimenea, nici nimic,
Doar zeul îți mai frânge
Din ochiul care strânge
O lacrimă pe-un dric.
Sunt eu acel ce-n lume
E dus fără alai
Spre veșnicele mume,
Acele fără nume,
Pomană să le dai?
Te-ntreb - acum la moarte -
De ce mi-ai spus să vin
În lumea ce împarte
Totul doar dintr-o carte;
Fiindcă-ți sunt străin?
O, nu! Eu sunt hainul
A tot ce s-a ivit,
Eu sunt întreg pelinul,
Simbolul și veninul
Celor ce i-ai zidit!
vezi mai multe poezii de: Christian W. Schenk
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.