Fiindcă atâtea se pot întâmpla
când totuşi nu-i nimic ce se întâmplă
va trebui să se întâmple nu ştiu ce
spre-a nu se întâmpla deodată totul
deci liniştea s-o batem pe o cruce
cu un ciocan înfăşurat în cârpe
să nu mai urle zgomotul durerii
în liniştea celor ce dorm alături
iar ultima mişcare-i nemişcarea
născută-n somnul fricii de-ntâmplare
iar când neliniştea îşi picură frustrarea
pe giulgiul întâmplărilor deodată
atunci din totul ce se-ntâmplă-n zgomot
se naşte în sfârşit suprema pace.
vezi mai multe poezii de: Christian W. Schenk
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.