Ca un fum ieşit din luncă
se împrăştie puterea
fiecărei zi ce trece,
nimeni nu mai vrea porunca
logicului
A Urma.
Lacrimile atârnate
de frânghiile luminii
- nori de zdrenţe –
îşi sugrumă libertatea
gravităţii şi tristeţii.
Bocetele sugrumate
lângă catafalcuri goale
nu-şi mai plâng
decât destinul.
Drumului i-e dor de casă;
vatra doarme fără visul
Fiului-rătăcitor!
vezi mai multe poezii de: Christian W. Schenk
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.