Ochii şi-au pierdut încrederea în noi!
Pe tărâm de sunete
orbecăim prin carnea crudă
a ultimelor dialoguri aflate sau neaflate;
Ochii şi-au pierdut încrederea în noi!
Lumina se preschimbă în creiere
în cuvinte, în potcoave tropăind pe fraze;
Cuvintele şi-au pierdut încrederea în noi
de când am propoziţia întocmită
de primele cuvinte:
- încetaţi a spune ce n-aţi auzit;
ceea ce orbiţi
aţi aflat deja prin fulgere!
- Joc de gânduri -
Împreunaţi-vă ochii plini de ziuă
înspre noaptea sugrumată de zori.
Seara se iveşte bătând copitele în aer
cu aripile ascunse-n jar de tropăit!
Degetele şi-au pierdut încrederea în noi!
Laşi ne furişăm după miresmele crezute veştejite
sub buzele Lui,
pe ochii Lui
pe fruntea Lui
sub inimile noastre putrezite:
şi spunem: - priveşte tunetul culorilor
şi spunem: - simte fulgerul tăcerilor
şi spunem: - crede-Ne, o Doamne!
- Orbire de vis -
ziua răsare
împreunată
plină de noapte:
Şi totuşi ne încredem ochilor fără de lumină
degetelor fără de burice,
dar El ne urmăreşte orbecăirea.
Ochii ne jelesc făţărnicia,
urechile rămân mute
iar propoziţiile se cufundă în sunetul
din care s-a ivit lumina
cândva
odată
peste noi:
in principio…
vezi mai multe poezii de: Christian W. Schenk
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.