Bătăile tale de aripi cufundă copita în glia
iubitei uitate-n colajul fiinţei din amfore goale.
Vântul mestecă frunze cu-n pumn de durere în palme.
Beat de lumina născută simt fruntea-mi
mângâiată de vântul clipei
- coamă, pupilă inocentă –
vâslindu-mi noaptea-n larguri.
Vorbe sugrumate-n aer cad în amfore uitate;
mă trezesc gândind la tine
- jocul centrului fatal –
Tu eşti contopirea noastră,
eu sfârşesc scoică pe tine!
vezi mai multe poezii de: Christian W. Schenk
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.