Fulgii negri de zăpadă
pe întinsuri reci și sumbre
răscolesc trecute umbre
pe-a istoriei arcadă.
Mulți trecut-au în tăcere
pe sub bolțile-arcuite
de istorii drămuite
și păzite de acere.
Mulți poeți se perindară
pe întinsuri sumbre, reci,
toți, sumerieni și greci
lăsând urma legendară.
Apollo-și întinse lira
binecuvântând poeții
artele și interpreții
binecuvântând satira.
An de an, vremea meschină
A sfărmat de mult arcada
Străjuită de Monada
Res extensa în ruină.
Epigonii vin călare
Pe un Pegas înhămat
Cu prezentul vătămat
de orgolii-nșelătoare.
O, sărman poet, deznoadă
Dacă poți țesuturi sumbre
Din ruinele de umbre
Viscolite de zăpadă.
Viitorul e-un resort
Ce aruncă timpul mort
În vâltoarea-nșelătoare
Unei vieți întămplătoare.
vezi mai multe poezii de: Christian W. Schenk