Pe străzile călcând oraşul
se scurge noaptea ultimilor paşi
pierduţi de casele în care vetre ard
uitate-n praguri, adormite-n uşi.
E întuneric. Noaptea izvorăşte
din inimile paznicilor vetrei.
Unde sunt ei acolo noaptea-i udă
de suferinţa străzilor pustii.
Un ochi întinde geana spre lumină
dar în acest oraş geana se-ntinde-n gol;
romanţa-i tristă, epitaful mort,
doar ochiul mai încearcă strada
cu geana rătăcită pe asfaltul
credinţei orbului în verdele câmpiei!
vezi mai multe poezii de: Christian W. Schenk